poetic

Joi, 23 februarie, una dintre scenele din Kulturhaus Bukarest este rezervată pentru un show special ce îmbină muzica, poezia şi efectele vizuale.

Lydia Lunch este una dintre personalităţile reprezentative pentru efervescenţa creativă a New Yorkului anilor ’70. Ceea ce s-a numit atunci No Wave se manifesta ca un amestec de influenţe funk, jazz, blues, punk rock şi experimente vizuale. Spectacolul „Sick With Desire”, cu care Lydia Lunch vine la Bucureşti, este cel mai recent proiect al artistei. “Succesiunea obsesivă de imagini cu deşerturi singuratice, clădiri părăsite şi tema recurentă a iubirilor pierdute creează un joc de umbre, lumină şi culoare, completat de vocea hipnotică a Lydiei şi lirismul seducător al versurilor”, după cum se arată în prezentare.

Underground „Diva”
„Chipul punker-divei m-a hipnotizat pe tot parcursul ceasului de rockăreală: rânjetul ei care te plesnea cu cinismul adunat de-a lungul a patru decenii de carieră, ochii ei bulbucaţi care când ieşeau nebuni din orbite, când se lăsau înveliţi pe jumătate de pleoape, la fel de superiori ca buzele strânse peste colţi”, scria cineva pe internet după un concert pe care Lydia Lunch l-a susţinut la Bucureşti acum doi ani.
Muzică, literatură, film, reprezentaţii de spoken word, videoclipuri, fotografie sau poezie sunt reperele ce definesc personalitatea artistică a Lydiei Lunch. De-a lungul timpului, a fost implicată în proiecte muzicale alături de Sonic Youth, Einstürzende Neubauten sau Nick Cave şi de spoken word împreună cu William S. Burroughs, Anne Waldman, Jim Carroll sau Henry Rollins. De deschiderea evenimentului de warm-up se ocupă DJ Nic („No Man’s Land”, la Radio Guerrilla). Biletele costă 50 de lei la intrare.

„Muzician şi scriitoare, doamna Lunch adaugă reprezentaţiilor sale scenice o mizantropie obscenă şi sarcastică la modul brutal din care nu lipseşte decât violenţa fizică propriu-zisă.” – „New York Times” din ziarul ring.

Potrivit unui comunicat, consulatul onorific al Estoniei în România şi Uninea Scriitorilor din România organizază cu ocazia zilei naţionale a Estoniei o lectura publica de poezie.
Vineri 24 februarie, orele 15,30 la “Uniunea Scriitorilor din România” – sala oglinzilor – calea victoriei 115 -intersecţia căii victoriei cu bd. dacia – este programata “o după-amiază călduroasă de poezie estoniană”.
Se va citi poezie estoniană contemporană din opera poeţilor: andres ehin, doris kareva, jaan malin şi triin soomets. vor interpreta: Simona Răducan, Peter Sragher şi Ingrid Cristea-Vendelin.

Evenimentul include si o proiecţie video a unui sound-performance a lui Jaan Malin. Manifestarea culturală este însoţită de muzică estoniană.

Ioana Dunea are o prezentare utilă asupra unei părţi a operei lui Gellu Naum pe care până şi poetul prefera să o evite.

Uimitoare este în cazul lui Gellu Naum capacitatea de a reveni după 20 de ani la tipul de lirism la care renunțase în 1948. Cele patru volume ce compun acest hiatus, Filonul (1952), Tabăra din munți (1953),Poeme despre tinerețea noastră (1960), Soarele calm (1961), sunt date uitării atât de el cât și, în mare parte, de critică, iar versurile:
„cu toate glasurile tinereții
rostim solemn, la nesfârșit,
cuvintele de aur:
Lenin!
Partid!
Spre comunism!”
par rostite de o gură străină. Aparent găsim în Poeme despre tinerețea noastră toate ingredientele necesare unui volum pe linie, germenii unei „estetici angajate”, propagandistice. În realitate însă este o ordonare mecanică a cuvintelor, un joc sinistru pe care poetul acceptă să-l joace, un pseudolimbaj necesar pentru a adăposti în subterană poezia la care Gellu Naum nu renunță nici un moment. Gellu Naum scrie înPoeme despre tinerețea noastră despre cuvintele „cele noi”, „cele roșii”, despre „schimbarea lucrurilor, care poate să însemne și schimbarea perspectivelor”:
„Sau poate ar trebui să caut
cuvintele de evocare –
cu gingășia degetului pus pe flaut –
la steagurile care ard în soare…”
În lungile convorbiri cu Simona Popescu, Gellu Naum îi vorbește despre autoamuțire, cea legată de siniștrii ani ’50: „«un coșmar, cineva care n-a trecut prin asta nu are cum să înțeleagă și nici n-ar trebui să judece», îmi spunea. «Ei ar fi putut atunci să mă distrugă de două ori. O dată în plus ca poet. Am încercat să mă apăr cum am putut. Am ieșit într-un fel din viață». Știi că trecuse atunci printr‑un soi de maladie ciudată, care a durat câțiva ani. «Nu mai puteam să vorbesc și nu mai vroiam să văd pe nimeni», mi-a mărturisit. (…) «Eram cât pe‑aci să mă sinucidă atunci»”. Această stranietate „psihosomatică” pe care o trăise și în timpul războiului, preț de o lună, se traduce în scris prin cele 4 volume pe care le publică. Este o continuă raportare a poetului la un trecut antifascist, la o frenezie juvenilă, la miturile stângismului occidental, o căutare a evitării realităților prezente:
„și, împotriva lor, pe-atunci,
în inimile noastre venea cuvântul lui Lenin,
așa cum în ghinda stejarului … pădurile viitoare.” (Pe-atunci)

Gellu Naum caută să nu scrie despre furnale, uzine, colectivizare, schele, să nu alunece în banalitățile versificate ale „tribunilor îmbujorați”. El scrie despre idealurile unei generații, despre ceea ce ar fi trebuit să reprezinte miezul literaturii de stânga:
„Nici vorbă că o mână de poeți
mai ciripeau prin colivii
după faimoasele criterii ale poeziei
vreo patruzeci și patru de poeme
(ba, ce zic, poate chiar mai multe),
poeme despre dor,

dar despre comunistul îngropat
în noaptea zăbrelită a Jilavei,
în noapte subterană a Doftanei,
și despre dorul lui
cânta, în milioane de inimi
pasărea nevăzută, pasărea vie a speranței.” (Nici vorbă, înfloreau lalelele)
Deși încearcă să uzeze de o parte a temelor indispensabile în epocă (inapetența unor poeți pentru o realitate imediată), Gellu Naum nu are parte de cronici favorabile. Dimpotrivă. Criticii îl privesc cu suspiciune, plasându-l în categoria „poeților care ciripesc prin colivii”. Astfel, Ion Dodu Bălan acuză Viața Românească pentru că ar fi publicat „versificații moderniste, fără nici un conținut nou, social-politic. Anumite poezii ale lui Gellu Naum sunt din acest punct de vedere prezențe regretabile în paginile revistei. Avem nevoie de o poezie a muncii socialiste, a muncitorului înaintat, a pasiunilor și idealurilor sale. Din păcate mai apar unele poezii despre muncitori, rezumate la niște vagi pasteluri urbane, în care sunt «plantați», pentru decor, oameni în salopetă, oameni despre a căror viață sufletească nu aflăm decât extrem de puține lucruri, în cazul cel mai fericit”.
Un ton revoltat, violent, îndreptat împotriva „celuilalt”, a memoriei care nu se poate desprinde de o realitate opusă noilor timpuri răzbate din Cuvinte de aur:
„cu toată ura
(…) ne place să lovim retina
acestor ochi rotunzi
și nu prea inocenți, deși catifelați,
acestor ochi care de-atunci,
din vremea tinereții noastre,
păstrează-n ei mucegăitul peisaj
al celeilalte părți a baricadei.”
Interesantă ni se pare asocierea între textele lui Gellu Naum și ilustrațiile lui Jules Perahim (grafician suprarealist devenit unul dintre cei mai cunoscuți ilustratori ai romanelor realist-socialiste ale epocii). Poetul mimează entuziasmul:
„cuvintele-faptă, cuvintele
din arsenalul tainic al tinereții noastre:
Lenin, Partid, Eliberare.” (Oamenii și cuvintele lor),

restul pe FDL

Curatorul desemnat al BB5 a anuntat lista artistilor si a spatiilor pentru evenimentul din această vară. Joi, 16 Februarie, 2012, ora 11:00, Anne Barlow, curatorul desemnat al BUCHAREST BIENNALE 5, a anuntat in cadrul unei conferinte de presa, lista artistilor participanti, a locatiilor si noi detalii cu privire la conceptul BUCHAREST BIENNALE 5 – Bienala Internationala pentru Arta Contemporana Bucuresti (25 mai-22 iulie, 2012).

TACTICS FOR THE HERE AND NOW / TACTICI PENTRU AICI SI ACUM
In contextul actual al naturii schimbatoare a economiei, societatii si culturii—situatii care sunt adesea numite “vremuri precare” — artistii trebuie sa isi negocieze adesea pozitii riscante, teritorii contestate, ori situatii in care activitatea culturala interactioneaza sau ofera un contrapunct la conditii de flux. in cadrul acestui context, Bucharest Biennale 5 reliefeaza creatia unor artisti al caror portofoliu nu consta neaparat in situatii evidente, ci mai degraba in strategii investigative, indirecte sau informale, care poseda propria lor forma de putere.
Pentru mai multe detalii: http://bucharestbiennale.org/ro/concept.html

PARTICIPANTI:

Abbas Akhavan (IR/CA)
Marina Albu (RO)
Haris Epaminonda (CY/DE)
Klas Eriksson (SW)
Ruth Ewan (UK)
Aurelien Froment (IE/FR)
Ciprian Homorodean (RO/B)
Iman Issa  (EG/USA)
Janice Kerbel (CA/UK)
Jill Magid (USA)
David Maljkovic (HR)
Marina Naprushkina (BY/DE)
Ahmet Öğüt (TR/NL)
Vesna Pavlović (Serbia)
Anahita Razmi (DE)
Wael Shawky (EG/FR)
Alexandre Singh (FR/USA)
Mounira Al Solh & Bassam Ramlawi (LB)
Rinus van der Velde (B)

LOCATII:

PAVILION – centrul pentru arta si cultura contemporana

Asezat in Piata Victoriei,PAVILION – centrul pentru arta si cultura contemporana, se afla la parterul unui bloc comunist, spatiu devenit sediu de banca in 1993, si care a functionat astfel timp de 15 ani. Constructia blocului a inceput in timpul regimului comunist si a fost finalizata la 5 ani dupa caderea acestuia. “Hrusciovchi” din centrul Bucurestilor este martorul transformarilor unei societati staliniste catre o societate capitalista puternic marcata politic si social.
PAVILION – centrul pentru arta si cultura contemporana este un spatiu independent work-in-progress, un spatiu de productie si cercetare a vizualului, a discursivului si a performativului. Este un spatiu al gandirii critice si care promoveaza o intelegere implicata socio-politc a artei si a institutiilor culturale.
PAVILION – centrul pentru arta si cultura contemporana va functiona atat ca spatiu expozitional, cat si info-point al BB5.

Casa Presei Libere

Casa Presei Libere (numele original, dinainte de 1989, fiind Casa Scanteii) este o cladire localizata in nordul orasului Bucuresti si este o copie a Universitatii Lermontov. A detinut recordul de cea mai inalta structura din oras intre anii 1956 – 2007.
Cladirea a fost conceputa initial sub denumirea de Complexul Casa Scanteii. Ea a fost ridicata in 5 ani (1952 – 1957) (intre 1949 si 1954, sef de proiect a fost prof. univ. emerit ing. Panaite Mazilu), fiind destinata publicarii presei de stat si in special a ziarului Scinteia, “organ” al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Roman. Antena de pe aceasta cladire a sustinut pentru o vreme, incepand din 1956, emitatorul Televiziunii Romane. Dupa anul 1989, Casa Scanteii este cunoscuta sub denumirea de Casa Presei Libere.
Fostul Combinat Poligrafic “Casa Scanteii” s-a transformat si el, dupa 1989, in Regia Autonoma a Imprimeriilor “CORESI”. La randul sau, regia s-a transformat in februarie 1999 in Compania Nationala a Imprimeriilor CORESI si este o companie tipografica.

Institutul de Cercetari Politice

Institutul de Cercetari Politice a fost creat in 1999, la 10 ani dupa revolutie, prin transformarea Centrului de Cercetari Politice, intemeiat in 1995 ca nucleu de cercetare al Facultatii de stiinte Politice a Universitatii Bucuresti.
Dupa inca 10 ani de la institutionalizarea activitatii de cercetare, Institutul ramane una din putinele platforme de dezbatere si analiza a mediului politic romanesc din perspectiva academica, prin mijlocirea abordarilor sociale si economice implicate in demersul politic.
Prin interventia din cadrul Institutului de Cercetari Politice, BUCHAREST BIENNALE  propune si insereaza noi modalitati de a investiga, dezbate si critica contextul socio-politic.

Alert Studio

ALERT studio este un proiect independent de tip artist-run space cese doreste o platforma de cercetare si promovare a productiei artistice contemporane. Asumandu-si functia de spatiu laborator, Alert Studio propune o intalnire intre artisti, idei, directii si discursuri din zone conceptuale si spatii culturale diferite.
BUCHAREST BIENNALE a ales drept spatiu acest artist-run space pentru pozitionarea sa strategica, vis-a-vis de Universitatea de Arta Bucuresti, fiind totodata reprezentarea formei celulare a unei scene de arta contemporana.


Make a Point

Sediul principal al centrului cultural “Make a Point” se afla in incinta fostei fabrici de textile Postavaria Romana (1925-2008), pe locul sectiei de repasat, acolo unde, sub lumina slaba, tesatoarele corectau erorile din stofele finisate. “Make a Point” ofera un spatiu expozitional permanent, ideal pentru o varietate de evenimente culturale, avand o sala de proiectie cu doua ecrane si biblioteca deschisa publicului.

Pentru mai multe detalii va rugam sa vizitati site-ul BUCHAREST BIENNALE: http://bucharestbiennale.org

Contemporary Literature Press, sub auspiciile Universităţii din Bucureşti, în colaborare cu British Council şi Institutul Cultural Român Anunţă publicarea volumului “Amintirea grădinilor-The Memory of Gardens Texte Paralele ” poeme de John Mole.

Cartea poetului John Mole Amintirea grădinilor este o culegere de poeme scrise între 1975 și 2011. O publicăm sub formă de Texte Paralele. Contemporary Literature Press își continuă astfel seria de volume din poezia engleză recentă.

Poemele au fost traduse în limba română de colega mea, anglista Daniela Călinescu. Tot ea este și autoarea unui lung interviu cu poetul, precum și a unui eseu despre întreaga lui operă — ambele publicate în partea a doua a acestui volum.

John Mole s-a născut în 1941. El este în același timp poet, clarinetist de jazz, critic literar și critic muzical. De-a lungul vremii, a dat spectacole de jazz și poezie cu propriul său cvartet, sau cu muzicieni cunoscuți.

Magdalene College, Cambridge, și Universitatea din Hertfordshire cu sediul la Hatfield l-au găzduit ca Poet in Residence. Universitatea din Hertfordshire i-a decernat și titlul de Doctor honoris causa. Pe lângă faptul că scrie în mod curent recenzii despre cărți de poezie și de jazz, John Mole a făcut emisiuni de poezie pentru Radio BBC Three și BBC Four, cum ar fi Poetry Now, Poetry Please și Time for Verse. Scriitorul Robert Graves a fost mentorul mărturisit al lui John Mole; el l-a influențat profund la începutul carierei lui poetice. La rândul lui, John Mole l-a prezentat în repetate rânduri ascultătorilor de radio din Anglia.

Poetul a condus și o casă de editură numită Mandville Press, împreună cu Peter Scupham. Această editură a publicat poeți contemporani în ediții de lux. Interesul pentru literatura timpului lui l-a apropiat de British Council, unde a fost o vreme consilier pentru seria Writers and Their Work.


Volumul Amintirea grădinilor — The Memory of Gardens, poeme de John Mole, Texte paralele, se lansează oficial la data de 18 februarie 2012, dar el poate fi consultat și descărcat din acest moment la adresa de internet:

http://editura.mttlc.ro/mole-memory-gardens.html

Când lupţi contra convenţiilor nu ai public, dar îţi creezi un public viitor.
Lorsqu’on rompt, on n’a pas de public, on forme un public future.
(Isidore Isou, Les Journaux des Dieux, 1950)

Vernisajul expoziţiei va avea loc joi, 23 februarie, şi va cuprinde trei momente: o discuţie între Frédéric Acquaviva (curator), Jonas (J) Magnusson (scriitor) şiGerard-Philippe Broutin (artist), un performance pornind de la filmul Ready-made cinématographique sur Initiation à la Haute Volupté (1970) şi improvizaţii muzicale după poeme de Isidore Isou, în interpretarea mezzosopranei Loré Lixenberg.

Institutul Cultural Român de la Stockholm prezintă pentru prima oară într-o expoziţie romanele hipergrafice ale fondatorului letrismului, Isidore Isou. Este vorba de lucrări vizionare care anticipează reprezentările grafice create cu ajutorul calculatorului o jumătate de secol mai târziu. Expoziţia cuprinde cele 734 de planşe care compun romanele Les Journaux des Dieux (1950), Initiation à la Haute Volupté (1960) şi Jonas (1977-84), serigrafii, litografii şi desene originale, precum şi documente şi extrase din presa timpului.

Romanul hipergrafic este un roman care nu se foloseşte doar de cuvinte, ci integrează toate simbolurile uzuale de comunicare, deturnate de la funcţia lor iniţială pentru a produce o bulversare a prozei şi a artei narative. Astfel, romanul hipergrafic trebuie perceput ca o ”suprascriere” ce cuprinde toate alfabetele (antice, contemporane sau inventate), codurile (Morse, Braille, notele muzicale, rebusurile), semnele de comunicare, pictogramele etc. În mod profetic, Isou a prefigurat posibilităţile calculatorului şi ale internetului.

Această multi-naraţiune post-joyceană, care, privită prin prisma viziunii noastre moderne, poate părea de la distanţă o serie de bandă desenată, se folosea acum o jumătate de secol de straturi de diferite culori, plasate unul peste celălalt, precum filtrele de pe ecranele calculatoarelor. Rezultatul este de o modernitate uluitoare, ce încă poate inspira creaţii fantastice.

Poetul, artistul, economistul, scriitorul, cineastul, coregraful şi teoreticianul de origine română Isidore Isou (1925-2007) este fondatorul letrismului, ultima mişcare avangardistă care a încercat să răstoarne toate sistemele existente şi care a grupat în jurul său personalităţi diferite, precum Gabriel Pomerand, Maurice Lemaître, Gil J Wolman sau Guy Debord. Read more

Potrivit unui comunicat, joi, 23 februarie 2012, British Council vă invită să descoperiţi muzica contemporană britanică începând cu orele 19:00 la Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română” (strada Gutenberg Johann, nr.19), în cel de-al treilea concert al Stagiunii de Compoziţie Britanică.

Acest concert aduce o selecţie de lucrări pentru diverse orchestraţii – instrumente de suflat, coarde, percuţie, pian, parcurgând un registru stilistic larg, axat mai cu seamă pe un sunet bogat, puternic, în care violenţa şi delicateţea devin repere de necontestat în traducerea melodicului şi armonicului în piese precum „Carillon” a lui Martin Butler sau „Trezeşte-ţi vocea neîmblânzită” a lui Judith Weir.

Interpretează Ansamblul “Archaeus” – dirijor: Liviu Dănceanu

În program

Helen Grime – „A privi cerul verii” (vioară, violă)

Martin Butler – „Carillon” (clarinet, vibrafon, piano forte)

Philip Cashian – „Cântece dintr-o lume nemişcată” (clarinet)

Tansy Davies – „Acvatic” (CAng, percuţie)

Judith Weir – „Trezeşte-ţi vocea neîmblânzită” (fagot, violoncel)

Mark-Anthony Turnage – „O scurtă procesiune” (vioară, violoncel, piano forte)

Julian Anderson – „Bach Machine”

Durată: aprox. 70 de minute

Intrarea este liberă.

Aflată la a doua ediţie, Stagiunea de Compoziţie Britanică prezintă, în premieră în România, un program construit în jurul creaţiei muzicale a celor mai importante compozitoare din Marea Britanie, în cadrul unei serii de patru concerte lunare – 16 decembrie 2011, 26 ianuarie 2012, 23 februarie 2012, 29 martie 2012. Selecţia cuprinde lucrări care îmbină elementele clasice cu elementele multi-media ale tehnologiei moderne şi a fost realizată de compozitorulPhilip Cashian, conducătorul catedrei de compoziţie a Academiei Regale de Muzică din Londra.

Parteneri principali: Academia Regală de Muzică Londra, Universitatea Naţională de Muzică, „Muzeul Naţional George Enescu”, Radio România Muzical

Parteneri media: Observatorul Cultural, Radio România Cultural, Hotnews – Smart Woman, Port.ro, Metropotam

Mai multe informatii pe www.britishcouncil.ro/britishcomposition