poetic

Se stie ca Hitler a avut pasiuni artistice, ca Mao si-a surprins marele marș în versuri creație proprie. Dar uitasem că și Stalin s-a lansat ca poet cât se poate de romantic. Apropiații îi spuneau Soso, dar nu cred că i-a mai ars cuiva să îi spună așa după ce a ajuns ditamai tătucul.
un fragment tradus în engleză sună așa:

Red buds have opened
Changing to the violet
Stirred by the light breeze
Lilies of the valley bend over the grass…

o poveste intreaga despre poezia lui Stalin (de pe vremea cand nu era inca Stalin ci un tânăr georgian cât se poate de comun) spun și cei de la Rusia Today:
In principiu, faptul ca scrii poeze nu ar trebui să fie cine știe ce semnal de alarmă. Dar când te lași…

Nu sunt foarte sigur că Mao s-a lăsat vreodata, așa că pun aici altă traducere în engleză din textele lui de poezie:

We’ll return amid triumphant song and laughter.
Nothing is hard in this world
If you dare to scale the heights.

Seria de conducători teribili care și-au făcut mâna în poezie poate să ajungă până la Nero dar nu ar trebui uitați nici Khomeini, inițiatorul revoluției islamice, nici radovan karadzic și nici pasiunea poetică pe care Sadam Hussein nu a părăsit-o nici măcar înainte de a fi executat.

În sfârșit, poate că nu a scris el Ceaușescu poezii, dar încercăm să recuperăm prin toți politicienii foști poeți cândva sau care incă mai târăsc după ei poezia ca o tinichea cu pietre mai mult sau mai puțin prețioase:

Varujan Vosganian zice că

“Atunci a început să plouă
Picăturile aveau gust de lacrimă sărată şi dulce
De partea cealaltă a Golgotei
Copacii plângeau privind la Mântuitorul copacilor răstignit
Pe omul în formă de cruce”

Adrian Năstase, după ce a debutat ca poet s-a mulțumit să ajungă la consacrare în postură de colecționar de Adrian Păunescu.

Ceva mai cunoscut (mai degrabă pentru că a pus pe seama poeziei sume importante din veniturile sale din ultimii ani) Marko Bela poate oricând să facă o figură onorabilă într-un cenaclu tradiționalist cu sonetele sale din care cităm:

“O poezie gândul ascunzându-l
în jur e noapte, nu mai sunt culori,
tu te răsfrângi prin goluri, te strecori
transpari în spaţiile dintre rânduri (…)”.

Ceva de speriat este pasiunea politicienilor pentru poezie tradițională. Valeriu Stoica însuși pe cât de fost ministru al justiției este, pe atât de pasionat în transmiterea unor sentimente pur rurale pare să fi fost mai an:

Cât aerul pe arii mai cântă în pendule,
La gurile batozei să m-aşteptaţi cu jind
şi încărcaţi cu sacii, să aduceţi în pătule,
Poemele nescrise atîţia ani la rând./

Chiar dacă nu mai este în prim plan, fostul prim-ministru, Radu Vasile a ținut să convingă pe toată lumea că nu și-a dat măsura talentului atunci când a ales pseudonimul Radu Mischiu. Unii n-au fost convinși. Alții nu au spus nimic:

Ne doare aşteptarea
departe în zări
ni se roagă sfinţii
prin lumînări

Dar nu aș vrea să îl uit pe Băsescu însuși care a fluturat pe la emisiunile umoristice versurile producție proprie

“Deasupră-ţi cerul se înalţă
Şi de pe el, privesc în jos
Sute de stele ce-l admiră
Pe bravul om prietenos”

Din păcate mi-a fost imposibil să găsesc poezii de Claudiu Săftoiu, cu toate că la un moment dat am citit pe undeva că a primit primul premiu al unui concurs de poezie de prin Moldova. Dar cum nici în afara politicii nu se poate plânge nimeni de absența poeziei dar despre asta altă dată.

Să mai spună cineva că poezia nu e pe toate drumurile. Din punctul meu de vedere, asta-i și problema.