Continuum – Roşia. ce facem cu ea

Fuck şi Off (domnule preşedinte)

Domnule,

Ca oricine, am oful meu, mai/mereu el e legat de ce fac
alteori de ce ne amintim

şi, foarte rar, de cum se tradu-/ ce tot. Din când în când îmi ima-
ginez cum ar suna ce îmi tre-/ ce prin cap în varianta du-
blată cu o voce indife-/ rentă, ca pe casetele v
hs piratate în comunism.

„fuck off!” spunea personajul şi/ îşi ridica gulerul unei
Haine de ploaie eterne şi/ vocea feminină dubla în
Română, brusc serenă: „dispari!”/ şi, apoi, apăreau toţi morţii

Ca oricine, am oful meu mai/ mereu el e legat de ce fac
Uneori eu, alteori alţii

Între o dictatură şi un stat democratic/ avem o diferenţă simplă
Cum se răspunde la două cu-/ vinte spuse direct: fac şi of
Şi oricâte traduceri ar fi/

oricâte variante de voce/ în fundal, totul se reduce/

la două răspunsuri pe care le/ poţi primi de la preşedinte
sau încearcă să înţeleagă/ de ce îi vorbeşti ca şi cum n-ar
fi fost cuminte, sau, îţi spune/ el, ce mai faci, ce îi zici… şi ştii…

că minte

I see dead people

Ieri, când m-am trezit, am găsit un mail
Cum nu prea cred în ce-i la televizor
Părea mesajul pieţii de retail

Eram invitaţi să ne aducem costumele
Ni se promitea spaţiu dedicat unde-am putea
Să ne schimbăm

În „attaş” erau două formulare care
„Trebuie” completate cât mai în detaliu:

Grupurile completează doar formularul
De grup
Concurenţii singuri doar formular indivi-
dual
La duo, era mai complicat trebuia să
Comple-
tezi formularul de grup şi pe cel indivi-
dual
Fiecare

Trebuia să ai poze recente detali-
ile prindeau bine să sune a poveste

Vor reveni
Oricum locul şi ora nu erau stabilite
Au promis un telefon de confirmare

Am citit mesajul vineri dar era de joi
Era o invitaţie tristă
La romania dansează sezonul doi

Din „poezie din 2012 şi tot atâtea sfârşituri ale lumii ei”
***
Fără să ai nici măcar ideea cea mai
Vagă, te-ai trezit la capăt
Lucruri în care credeai te-au înlocuit

Fără să-ţi dea de ales, fără să îţi mai
Adreseze niciun reproş
Vorbele au căpătat sensul lor propriu

Nu l-au mai înapoiat celor ce le-au spus
Şi-au făcut propria lume
Unde totul devine prezenţă

Fiecare suntem şi maşinării bi-
ologice dar şi inter-
Feţele estetice ale lumilor

VI. Intrări şi ieşiri

Pe urmele ritmului se va găsi pe
undeva tot ce credeai
pentru toate zilele pierdut dar noaptea

o să te tot găsească preocupat şi
prins în invitaţia la
propria viaţă la tot ce n-ai apucat

să trăieşti în războaie etnice acum
ţi se oferă silabei
unei singure mişcări înainte să

adormi străbătut de vid: de mai multe ori
am împachetat şi am dat
până şi memoria oricui a vrut-o

Am rămas să evoluăm pe o membrană
Jucându-ne cu aerul
Răsfoind zi după zi un limbaj de şoc

tradus în cărţi pe care eu nu le-am văzut
Dar pe care poate le ştii,
Iar softul memoriei nu se blochează

la strigătele tale cu care semăn
şi pot să iau chipul oricui
în orice vis ai avea acum ştii că sunt

acolo şi răspund când te hotărăşti ce
fel de faţă vrei să îmi dai
cu toate plăcerile limbajului meu

***

Fără să ai nici măcar ideea cea mai
Vagă, te-ai trezit la capăt
Lucruri în care credeai te-au înlocuit

Fără să-ţi dea de ales, fără să îţi mai
Adreseze niciun reproş
Vorbele au căpătat sensul lor propriu

Nu l-au mai înapoiat celor ce le-au spus
Şi-au făcut propria lume
Unde totul devine prezenţă

Fiecare suntem şi maşinării bi-
ologice dar şi inter-
Feţele estetice ale lumilor

Continuum – Roşia. ce facem cu ea

unu, doi, trei, patru
bine aţi venit la teatru
unu, doi, trei, patru
poţi să nu fii egolatru
un minut, două, patru
eşti propriul tău psihiatru

inter-titlu: sensibilul idolatru

cineva alege să se nască
cineva alege să crească
cineva alege să cadă cu bicicleta şi să se lovească
cineva alege să privească pe fereastră
cineva alege să-şi facă chica albastră
cineva alege un cuvânt mai greu pentru urechea voastră
cineva îşi păstrează şireturile vieţii într-o glastră
cineva se întâlneşte cu colegii şi chiulesc de la dresura noastră
cineva îţi arată o multiplicare de cantităţi sinistră:

Pentru aur
de 13 ori mai multă cianură decât în tot restul Europei
doar în România
O să se vadă?
două-trei mii de oameni
Îşi vor face de lucru
să lase patru gropi în loc de patru munţi

Totul se termină în 20 de ani
şi apoi vor rămâne patru gropi frumoase
pentru totdeauna doar în România

cineva alege să se nască
cineva alege să crească
cineva alege să cadă cu bicicleta şi să se lovească
cineva alege să privească pe fereastră
cineva alege să-şi facă chica albastră
cineva alege un cuvânt mai greu pentru urechea noastră
cineva îşi păstrează şireturile vieţii într-o glastră
cineva se întâlneşte cu colegii şi chiulesc de la dresura voastră
cineva ia o viaţă şi face din ea o uriaşă întoarsă lustră

unu, doi, trei, patru
bine aţi venit la teatru
unu, doi, trei, patru
poţi să nu fii egolatru
un minut, două, patru
eşti propriul tău psihiatru

acesta a fost sensibilul idolatru

inter-titlu: ierarhia de tartru

o anumită ordine
nu înseamnă că aşteptăm deciziile

ne-am obişnuit
să urmărim discuţii nesfârşite a căror imprecizie
ne lasă capetele deschise

ca nişte proteze pentru sâni
încă nefolosite

şi toate lucrurile pe care ni le spun se depun
într-un fel de coroane şi sceptre prezidenţiale
să întrebăm cetăţenii

ca nişte proteze pentru sâni
încă nefolosite

mecanismul trezirii am vrea să se pună în mişcare
dar, cum bănuiam, când nu suntem gata, acelaşi mecanism
produce vise, unele eterice, sexuale, altele teribile chirurgicale curate

ca nişte proteze pentru sâni
încă nefolosite

absenţe care îţi spun că vorbeşte dumnezeu
dar se aude numai vocea lor transmisiuni plastifiate
clişee încă nedevelopate şi o vagă clasificare digitală
reprogramată: s-au mirat că nu aplaudăm

ca nişte proteze pentru sâni
încă nefolosite

convinse că unele poeme, ca şi politica îţi arată
măcar atât:
că nimeni nu poate să te oblige să fii stupid
e întotdeauna o alegere

sunt cu toate cuvintele
în fiecare formă şi
la orice oră
oricât ai rezista într-un fruct acru

aceasta a fost ierarhia de tartru

inter-titlu: Un mod de trezire aspru

tot ce am crezut vreodată despre cineva
era numai o formă concretă de-a afla
cum, cât şi unde se întâmplă persoana mea

şi încă mai mult
să descriem:

ce ai zis de mine? mai devreme sau mai târziu a fost adevărat despre tine
şi asta ţi s-a întâmplat de fiecare dată când facem aşa
şi siguranţa noastră a râs de noi

asfaltul este un instrument de percuţie
la fel de subtil ca inima

şi şocurile sunetelor crescute în locul băuturii
carbo gazoase din sticle de plastic spun acelaşi lucru:

„dacă ar fi aur sub Universitate ai dărma-o?”
Probabil că da. Sau?

Dacă ai avea aur sub pat
l-ai arunca în aer?
Se pare că vrei. Sau?

Dacă ai face aur sub limbă
Ţi-ai smulge-o?
Poate cu tot cu cap. Sau?”

tot ce am crezut vreodată despre cineva
era numai o formă concretă de-a afla
cum cât şi unde se întâmplă persoana mea

unu, doi, trei, patru
bine aţi venit la teatru

unu, doi, trei, patru
pot să nu fiu egolatru
un minut, două, patru
eşti propriul tău psihiatru,
poet, instalator, administrator,
hingher, miner, savant şi
inginer de cadastru.

Mai or, director secret
Un sonet

Dom
Nu
Le
Di

Rec
Tor
E
Co

A
Nar
His

Tă-i
Mă-
Ta

6 comentarii la „Continuum – Roşia. ce facem cu ea”

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.