Societatea Poeziei – Un ghid al poeziei în România anului 2010 (in lucru)

Societatea Poeziei - Un ghid al poeziei în România anului 2010

(aceasta este o versiune de lucru in dezvoltare. Orice sugestii sau adaugiri sunt bine venite)

In primăvara anului 2007 am fost invitat la o întâlnire cu elevi interesați de literatură contemporană. Mă așteptam să am în față o sală liniștită, cu câțiva rătăciti refugiati de la cursuri sau din bătaia ploii de primăvară. În realitate, am găsit o sală arhiplină. Peste 100 de elevi (unii dintre ei veniti de la alte licee) înghesuiți pe scaunele sălii de spectacole a liceului, rezemați de pereți pe marginea rândurilor, curioși, gata să își susțina interesul (Atentie!!!) DE CITITORI nu de producători de poezie. De câteva ori am fost surprins de justețea întrebărilor care ne erau adresate. “Care sunt etaloanele voastre valorice” a întrebat. M-a surprins disponibilitatea pe care am găsit-o atunci la elevi dintr-o generație pe care jelitorii nu mai au cuvinte să o claseze drept superficială și limitată cultural.

Încercând să gasesc o perspectivă lămuritoare pentru prejudecățile care deformaseră orizontul meu de așteptare, am realizat că discuțile purtate în jurul poeziei sunt lipsite de câteva elemente lămuritoare ce țin de reperele imediate ale domeniului astăzi: în primul rând nu prea este clar despre ce fel de poezie vorbim și unde o găsim.

Astfel am ajuns la formularea de față, o încercare de a surprinde peisajul literaturii mai mult sau mai puțin instituționalizate. M-a interesat mai puțin să emit judecăți de valoare cât să ofer un posibil ghid la îndemana oricui este interesat de mijloacele de comunicare aflate la îndemana unui scriitor de poezie astăzi în România. La trei ani de când am încercat o perspectivă asupra resurselor de care beneficiază astăzi un poet de limba româna este momentul unei reevaluări. Reiau deci textul din 2007 și îl actualizez cu resurse nou nouțe și completări legate de evoluția presei literare și online care mai publică poezie. Am adăugat și un scurt ghid privind diferitele structuri de promovare și performare a poeziei în România la această oră.

Câteva repere cât se poate de generale

Este foarte ușor să admiri idealismul și ambiția celor care reușesc să își susțină proiectele de poezie pentru ani întregi. Pe de altă parte textul de față a fost conceput și reluat și ca urmare a frustrării pe care mi-au arătat-o tineri din diferite colțuri ale țării în legătură cu vidul de care se lovesc atunci când încearcă să se informeze sau să își publice poezia. Și asta nu se întâmplă numai din cauza distribuției de carte pe care a fost atât de ușor să se dea vina pentru un timp. O dată cu lansarea unor site-uri de internet ale publicațiilor culturale, acestea au devenit accesibile pentru toată lumea. Și totuși numărul cititorilor și influența acestor publicații nu au crescut.

Mai mult, primii care par să fi resimțit șocul publicului fără limite sunt criticii. Criticii de poezie din România ezită de ani buni să mai plaseze mize asupra unei direcții sau alteia din poezia accesibilă în acest moment.

Media

Partea cea mai importantă a pieței literare ar trebui sa fie concentrată în media de profil. În realitate, aspectul prăfuit al publicațiilor literare abia reuseste să fie rupt de câteva apariții mai mult sau mai puțin periodice.

Cu ani in urma Marius Ianus edita revista Fracturi, o publicație care a trezit interesul la vremea ei, înainte să își înceteze apariția după ce a lansat câteva nume care acum sunt considerate ca făcând parte din prima linie a ceea ce mai târziu s-a numit Generația 2000. Ulterior revista Paradigma a găzduit un fascicol dedicat acestei zone a literaturii contemporane, dar impactul său a fost mult mai mic decât cel pe care l-a avut cenaclul coordonat de Marin Mincu în locațiile sale succesive. Revista care gazduieste acest supliment, Paradigma, aparuta de ani buni la Constanta a numarat editii foarte serioase dedicate subiectelor din literatura contemporană română sau de afară. Rămân de referință numerele dedicate lui Pier Paolo Pasolini sau noului val de scriitori din România și discuției despre erotism sau pornografie în literatura ultimilor ani. La ora actuală interesul tinerilor scriitori pare să se fi mutat spre spațiul virtual al paginilor de web, dar la acest aspect vom reveni.

Fără să încerc clasificare valorică a publicațiilor importante care publică poezie trebuie început prin a semnala faptul că publicațiile care altădată erau considerate etaloane pentru viața literaturii de la noi, își pierd tot mai mult din credibilitate, chiar dacă seriozitatea editorilor nu a scăzut. În aceasta situatie se află România Literară, Luceafărul și, mai ales Contemporanul. Romania Literara a trecut prin diferite forme de primenire a aspectului revistei încercând să aducă tineri critici și eseiști printre colaboratorii săi s-au numărat (și acest lucru s-a simțit în scurte momente de trezire) Luminita Marcu, Costi Rogozanu sau Marius Chivu. Primii doi nu au atins decât ocazitional domeniul poeziei dar, înainte să se despartă de revista condusă de Nicolae Manolescu reușeau să pună în discuție multe clișee valorice din literatura română. Un colaborator al României Literare ceva mai conștiincios în privința abordării poeziei a fost Daniel Cristea Enache, dar felul în care acesta a abordat poezia ține mai degrabă de istorie literară decât de analiză sau valorificare teoretică a genului. În ceea ce privește publicarea de poezie în România Literară a

ceasta ramăs mai mult un titlu de glorie decât un act cultural fertil. De altfel însăși logica după care sunt alese anumite nume să fie publicate și nu altele continuă să rămână un mister. Și atâta timp cât va rămâne un mister, secțiunea dedicată eroic poeziei va reuși foarte greu să fie privită din nou cu seriozitate.

Luceafarul s-a distins pentru o vreme ca o publicatie ale carei pagini erau deschise pentru colaboratori noi, cu poziții capabile să genereze discuții în lumea literară. Asemenea stelei al cărei nume îl poartă revista a încetat să mai trezească vreo reacție. Înființată în 1958 ca o publicație pentru tineri autori, Luceafărul a îmbătrânit cu fiecare deceniu, preluând obsesiile și cumințenia celor care nu își doresc să fie dați la o parte de la conducerea revistei de cine știe ce membru al Uniunii care le girează apariția.

Probabil, revista cu cea mai hotărâtă linie editorială din ultimii ani este Vatra. Publicată lunar la Târgu Mureș, Vatra oferă o selecție foarte variată de texte poetice originale. Vatra încearcă să mai funcționeze ca o platformă de discuții pentru publicul literaturii. Vatra a fost printre primele publicații care au tipărit o trecere în revistă a debutanților din anii 2000, reușind să surprindă nucleele de creație apărute în diferite orașe. Dar acest lucru s-a întâmplat undeva la trecerea dintre 2000 și 2001. De atunci, cu excepția textelor publicate la secțiunile speciale de poezie, interesul tematic al Vetrei în ceea ce privește poezia a fost unul strict istoric (grupuri avangardiste, direcții istorice).

Două publicații care își asumă ca specializare creația poetică sunt Poesis din Satu Mare și Poezia de la Iași. Publicații foarte diferite între ele, le tratez împreună nu doar pentru că își asumă sarcina de a patina exclusiv pe domeniul poeziei. Ocolind cu încăpățânare tratarea unei literaturi vii, cele două publicații oferă în momentele fericite eșantioane de creație poetică din diferite momente istorice. Dacă revista Poesis condusă de George Vulturescu reușeste să strecoare și priviri cât de cât legate, chiar dacă nu întotdeauna relevante asupra scrierii de azi, revista “Poezia”întârzie asupra unor culegeri tematice din textele diferiților poeți din istoria literaturii și de azi care nu surprind decât în mică măsură imaginea travaliului poetic. Eseurile care, în funcție de tema numarului din revistă (Poezie și arhitectură, Poezie și viață, Poezie și materie etc, sunt publicate aici nu reușesc să își justifice prea bine prezența într-o publicație de acest gen.

La începutul anilor 90 era publicată la Brașov revistaInterval, ale cărei prime numere pot oricând să răspundă dorinței unui cititor de a-și aduce la zi informațiile legate de literatură. La zi, adică pe la 1993. După reluarea apariției revistei Interval într-un format nou, profilul revistei s-a schimbat, astăzi rămânând o publicație care face apel, mai degrabă, la un fel de intelectualitate a actului literar decât la forma vie, concretă a textelor.

Un caz special este acela al revistelor care pastreaza un aer viu cum se întâmplă la Orizont, Euphorion sau Contrapunct, mai puţin concentrate asupra poeziei, dar incluzând rubrici sau grupaje de versuri.

Lansata în 2006, revista Noua Literatura a schimbat ceva din formula obișnuită a publicațiilor literare. Echipa de studenti condusă de Luminita Marcu a conturat alternative vii la obișnuitele puseuri beletristice care mutileaza paginile revistelor culturale. Poezia publicată de Noua Literatură vine, în principiu de la colaboratorii aleși pentru un an întreg ca editori ai secțiunilor pe care le girează. Același principiu este folosit de Dilema Veche, unde Serban Foarță furnizează săptămânal versuri la secțiunea Gazela de perete.

Foarte interesant este demersul revistei Verso, care prin lanțul poeților a invitat pe rând câte un poet care să publice o pagină de poezie și să aleagă poetul pentru următorul număr al revistei. Poezie publică și reviste ca Viața românească, Ramuri, Timpul sau Acolada, chiar dacă nu sunt foarte clar formulate criteriul de selecție sau direcția aleasă pentru alegerea poeziei publicate.

Trecerea de la publicațiile tipărite la cele editate online s-a făcut prin două proiecte pe care nu ar trebui să le uit. Agora on line, a fost o publicatie

cu un parcurs respectabil, chiar dacă nu a reușit să aibă audiența pe care o merita. Este una dintre puținele publicații românești care, dincolo de referințele constante la poezie a inclus perspective asupra manifestărilor românești din diaspora. Din păcate ultimul număr este din ianuarie 2009. Lansat inițial ca un site de actualitate culturală, Liternet este acum cea mai puternică manifestare editorială din internetul românesc. Din când în când editorii aleg o poezie pe care o recomandă fără comentarii și discuții. Este suficient să consulți lista de titluri de poezie publicate de editura liternet ca să înțelegi că literatura în format digital este cel puțin la fel de căutată ca și cea tipărită. Coordonat de Răzvan Penescu, proiectul Literet aproape că este percepută ca o instituție de care era nevoie și care nu este atinsă în niciun fel de fluctuațiile lumii media în criză sau în expansiune.

Audio-vizual

Desi este considerat un gen cu un public restrans, poezia apare in programele tv ori radio in special in emisiunile literare. Cu cativa ani in urma, Pro Tv a desfasurat un proiect PROEZIA in care texte eminesciene erau prezentate in interpretarea unor regizori contemporani cunoscuti. Până la urmă, Pro Tv a anulat şi Parte de carte, singura emisiune de la un post de televiziune privat care aducea în faţa camerelor produse culturale, şi foarte rar poezie. Probabil că singura poveste culturală de succes din media românească este cea a Omului care aduce cartea. Cele 5 minute de prezentare a ultimelor apariţii editoriale în varianta lui Dan C Mihăilescu acoperă fără întrerupere ultimul deceniu. Nu este întâmplătoare longevitatea acestei emisiuni din moment ce nicio altă întreprindere literară din media nu a reuşit să ajungă la impactul pe care îl are criticul cu o carte în mână, explicând pe scurt de ce recomandă o carte anume.

Deși canalul Cultural al TVR a încercat câteva variante de emisiune care implicau critici literari (Eugen Negrici, Bogdan Lefter, Alex Ştefănescu, Marius Chivu), acestea au rămas în umbră, astfel că produsul de bază al postului rămâne Jurnalul Cultural, singura emisiune care abordează fără niciun fel de părtinire actualitatea culturală. Dar ce ar putea să caute poezia în jurnal.

Pentru Canalul Cultural al Radiodifuziunii Romane, Ana Maria Spătaru și Emil Buruiana realizeaza de ani buni o selectie pentru rubrica zilnica de poezie care este difuzata pe acest post.

Internet

Un site pe care ajunge oricine este interesat sa scrie sau sa citeasca poezie este poezie.ro, un proiect dezvoltat pana la canteva sute de participanti din toata tara. Cum participarea cu texte este complet libera, o mare parte din poeziile postate aici mai degraba plictisesc decat sa ofere ocazia unei mostre de creativitate, iar comentariile sunt pe masura. De aici s+au desprins diferite grupuri care au preferat să funcţioneze autonom, fără să influenţeze prea mult peisajul literar. Este cazul Bocancului literar sau al paginilor Tineri scriitori si Reţeaua Literară. Totuşi acesta din urmă a strâns într-un singur an câteva sute de utilizatori arătând că interesul utilizatorilor de internet pentru postarea creaţiei literare este cât se poate de viu.

ClubLiterar.com este un site ai carui administratori au preferat să selecteze participanții, preferand sa mentina un nivel relativ ridicat al comentariilor si al textelor postate dar, cu toate că la un moment dat intra în polemică directă cu Uniunea Scriitorilo, influenţa acestui site a scăzut odată cu pierderea prizei la actualitatea literară.

Revista virtuala EgoPHobia prezintă autori tineri, invitând câte un scriitor pentru un interviu și o selecție de texte. Ioana Baetica, Claudiu Komartin și Adrian Șchiop au fost invitații primelor numere ale revistei. Tot scriitorilor care nu sunt neapărat în prim planul literaturii de manual le este dedicată Sisif. Din 2002, când a fost înființată până la numărul din luna februarie 2010 care este acum online, publicația virtuală cu cea mai numeroasă redacție.

Probabil că unul dintre cele mai dinamice spații dedicate literaturii în mediul online este tiuk!. Publicația coordonată de Mihail Vakulovski nu se limitează la selecția și publicarea poeziei ci antologhează, propune subiecte de dosar, găzduiește cronici și susține explicit schimburi literare și cu alte spații decât cel occidental.

Ca o „Masă rotundă și atelier de creație, explorare de noi spații și paradigme culturale, galerie de idei și arenă de opinii” se auto-definește revista Respiro. Proiectul lui Paul Doru Mugur este acum la numărul 21 și tot a rămas un proiect inedit mai ales pentru felul în care jonglează cu versi

uni în română, engleză, franceză, portugheză sau spaniolă pentru textele publicate.

Reviste deschise fenomenului literar contemporan erau “norii” sau “pravalia culturala“ dar în ultimul an, acestea au înghețat. Prima nici măcar nu mai poate fi accesată iar a doua a rămas la numărul 8 din 2007. În aprilie 2009 s-a oprit și arhiva celor de la Argos, publicație care a adunat totuși 40 de ediții virtuale.

Nu sunt de ignorat nici listele de discutii cum ar fi grupul “nadir latent” sau “infoculture” de pe yahoo, cărora în ultimii ani li s-au adaugat liste ca “literatura contemporana”, „literatura de sertar” sau “discuți culturale”.

In zona unei prezentari mai dinamice a literaturii a reusit sa se impună pentru o vreme Hyperliteratura lansat de Marius Ianuș. De notat sunt demersurile repetate ale lui Andrei Ruse care, după ce a lansat pe rând Sketche, Videopoeme și Rocultura, a propus de curând un proiect Fabrica de Literatură unde se pune accent pe o dimensiune vizuală a textului poetic.

Ceva mai aplicat este demersul pe care îl întreprinde Un Cristian la Biblioteca de poezie. Turneele organizate cu marca Observatorului cultural, cu toate că revista nu publică poezie, şi ediţiile audio şi tipărite lansate prin nou înfiinţata editură Ninpress nu au în spate justificări teoretice ori tematice dar sunt garantate de entuziasmul şi gustul editorului ca şi de experienţa pe care acesta o are în promovarea poeziei de azi.

Organizatii

- Uniunea Scriitorilor din Romania s-a concentrat în ultimii ani mai mult pe ajutorarea scriitorilor în vârstă. Este vorba despre ajutoare concrete legate de existența cotidiană. Demersul pe care l-a încercat în colaborare cu ziarul Ziua, suplimentul săptămânal “Ziua Literară” a fost redus la o pagină de cronică a Cenaclului USR îngropat trepat în acord cu direcția pe care și-a asumat-o instituția cât mai departe de orice efort coerent de susținere a literaturii vii. Lăsând la o parte amuțirea cenaclului activitățile de promovare a literaturii pentru USR sunt concentrate în trei directii:

  • Revistele editate de filialele judetene ale Uniunii (la cele mai vizibile ne-am referit separat)
  • Premiile Uniunii Scriitorilor. Contestate și slab promovate, premiile USR acoperă cele mai multe aspecte ale lumii literare din Romania, dar interesul pentru acestea a scăzut considerabil de la un an la altul.
  • Festivalul de literatura de la Neptun - Festival internațional al cărui concept încă nu s-a hotărât dacă promovează literatura română în străinătate ori literatura străină în România.
  • Colocviul tinerilor scriitori, o manifestare anuală dedicată autorilor cu vârste de până la 35 de ani care a surprins diferite stadii ale dezinteresului pe care scriitorii aflați la primele cărți îl arată față de Uniunea Scriitorilor.

În 2004 a fost inițiat la Botoșani Congresul National de Poezie, o instituție care a început timid, cu un comunicat care nu a adus schimbări esențiale în lumea culturala de la noi, însă a marcat o primă discuție între scriitorii, editorii și criticii de poezie membrii sau nemembrii ai uniunilor de creație.

Edituri de poezie

- Editurile care funcționeaza la ora actuală având ca specializare principala cartea de poezie nu sunt numeroase, însă orice cititor al acestui gen știe că poate să găsească la aceste edituri aproape tot ce s-a publicat în ultimii ani în domeniu. Cele mai importante edituri care reușesc să existe publicând poezie în ultimii ani sunt Editura Marineasa la Timișoara, Editura Vinea la Bucuresti și Editura Pontica la Constanța. Fiecare dintre aceste edituri a strâns în colecțiile ei tot ceea ce era mai important în ultimii ani. Editura Vinea a pornit cu un program de publicare a literaturii Avangardei Romanesti interbelice, ajungand sa impresioneze prin numarul tot mai mare de editii si antologii de autor pe care la lanseaza. Cu toate că este aproape absentă din librării, oferta editorială a Editurii Vinea a inclus titluri care obțin an de an cele mai multe premii de poezie.

În ultimii ani, editura lui Nicolae Țone este cea care publica cele mai multe volume de debut in poezie. Editura care s-a confundat cu eforturile lui Marin Mincu, Pontica a avut câteva serii de poezie in care s-au regasit poeti importanti (Angela Marinescu, Paul Daian) dar și debutanți.

- La Cluj-Napoca, Editura Dacia a inițiat cu ani în urmă o colectie Poetii Urbei cu serii dedicate Poeților Oradiei, Satmarului, Sibiului. Tot Dacia obișnuia să publice volume în Colecția Poeții Lumii. Cartier si Brumar sunt doua edituri care preferă să publice poezie in editii de lux, preturile destul de mari fiind justificate de aspectul cartilor.

Probabil cele mai vizibile cărți de poezie în librării aparțin altor două edituri. Cartea românească și Paralela 45 au integrat în programul editorial colecții dedicate poeziei, dezvoltate după criterii aproape opuse. Pe de o parte, Cartea românească, după preluarea administrativă de către Polirom, a lansat o serie de volume de poezie însoțite de variante audio ale poemelor publicate în lectura autorilor. În mod paradoxal, în loc să restrângă numărul de titluri și să insiste asupra promovării volumelor lansate, Cartea românească a continuat să lărgească aria de selecție ajungând chiar să publice volume fără variantă audio numai pentru a răspunde presiunii breslei scriitorilor de a publica diferite titluri care au demonetizat startul lansat al noului demers editorial. Paralela 45 a preferat să publice selectiv, autori clasici și contemporani în ediții accesibile, ajungând la volume de până în 80 de pagini. Totuși efortul susținut a adus Paralelei 45 un statut respectabil între editurile de poezie. Cu o preocupare sporadică în ceea ce privește poezia, editura Compania a încercat piața de carte din România cu un concept care merita mai multă atenție: antologiile tematice. De la Cele mai frumoase 100 de poeme ale românilor despre ei înşişi şi ţara lor spre Compania Amorului în cele mai frumoase 100 de poeme româneşti cu varianta ei 100 din cele mai frumoase poeme de dragoste ale românilor şi Compania Copiilor, cele 100 de poeme ale copilăriei, până la Cele mai frumoase 100 de poezii ale limbii române. Mereu alese de Petru Romoşan, antologiile tematice sunt un câştig pentru piaţa literară românească, dar regula antologării doar pe baza gustului personal al editorului se aplică şi aici, oricât de generos şi de valabil din punct de vedere al competenţei literare ar fi acesta. Abia o dată cu antologia Iubirea e pe 14 februarie (editura Vinea, 2010), antologatorul a adăugat gustului personal şi o împărţire a volumului în secţiuni tematice: scriitori în afirmare, scriitoare şi scriitori peste 30 de ani.

Cu toate că este o editură mică, Charmides adună din 1996 în oferta sa volume de poezie care pot să funcționeze ca o alternativă la ceea ce editurile deja consacrate lansează pe piață. Ceva mai neclar din punct de vedere al selecției dar poate la fel de entuziast este efortul pe care editurile Limes și Timpul îl fac pentru a publica volume de poezie.

Premii & concursuri

În afara premiilor pe care le-am menționat (USR), fiecare filială județeană a USR decernează, anual premii pentru membrii săi. Mai mult sau mai puțin luate în serios, acestea au, de cele mai multe ori rolul de a compensa trecerea cu vederea a unor nume care ar fi meritat recunoașterea la premii mai importante, dar interesul și prestigiul de care se bucură aceste distincții rămâne aproape exclusiv local.

Un premiu literar care a crescut în importanță de la un an la altul este cel decernat la Botoșani, Premiul National pentru Poezie Mihai Eminescu. Un juriu format din nume foarte serioase în literatura de azi (Nicolae Manolescu, Mircea Martin, Ion Pop, Al. Cistelecan) acordă un premiu pentru toată opera, unui poet consacrat. Lăudabil este faptul că, spre deosebire de multe dintre premiile care se acordă la noi, Premiul Național Mihai Eminescu are și o secțiune pentru debut, care a distins în ultimii ani volume care, ulterior s-au dovedit importante pentru peisajul liricii de azi.

De câțiva ani au fost lansate premiile literare Observator cultural care, pe lângă premiile oferite de juriul desemnat, a oferit un premiu al redactorilor revistei și unul al cititorilor. Remarcabil este faptul că voturile online ale cititorilor au desemnat drept câștigător al primei ediții un poet, pe Octavian Soviany.

Pe rând premi care au fost lansate ca senzaţii ale vieţii culturale ca Prometheus ori Premiile României Literare (debut şi cartea anului) şi-au pierdut din credibilitate, nu atât pentru că procesul de selecţie ar fi nedrept sau superficial (pentru că este serios) cât din cauza lipsei oricărei justificări publice explicite a alegerilor făcute. Sigur că premianţii sunt autori care merită aceste premii, dar de ce ei şi nu alţii poate la fel de importanţi rămâne întotdeauna un mister.

Aproape toate centrele literare din România au câte un concurs dedicat publicării tinerilor. Din păcate foarte multe dintre aceste concursuri nu au ca rezultat decât publicarea unui volum obscur, imposibil de luat în seamă altfel decât ca un premiu de palmares poetic. Aşa se face că este foarte greu să recomanzi o asemenea competiţie altfel decât pentru bunele intenţii ale organizatorilor.

La nivel naţional Licart este un eveniment anual care se adresează exclusiv elevilor de liceu, incluzând o secţiune de poezie. Rezultatul nu este un volum personal ci apariţia într-o antologie în care sunt publicate poemele nominalizaţilor dar şi participarea la un atelier de poezie organizat de diferiţi poeţi invitaţi.

Concursul de volume în manuscris pentru tineri autori până în 35 de ani lansat anual de Uniunea Scriitorilor este una dintre cele mai căutate oportunităţi de publicare. Volumele câştigătoare sunt publicate de editura Cartea Românească. Un alt concurs dedicat exclusiv celor care nu au apărut încă în volum este ţinut anual de aceeaşi editură.

Criticii de poezie, antologiile

Timp de ani buni, un nume nu a lipsit din nicio dezbatere teoretică românească asupra poezie. Marin Mincu teoretizase în anii 70 pe marginea demersului poetic iar abordările pe care le-a introdus în discuțiile românești au rămas pentru multă vreme un nod gordian pe care cei mai mulți poeți publicați în anii 80 și 90 au preferat să îl ocolească. Nu a fost o întâmplare că Marin Mincu a fost cea mai importantă voce care a susținut afirmarea unui nou val de poeți în România. Atunci când încerci să găsești o privire de referință asupra poeziei din România, pentru esti obligat să consulți antologiile și istoriile teoretice ale genului semnate de Marin Mincu. În fond, pentru oricine vrea să își facă o idee asupra direcțiilor și evoluțiilor poeziei în limba română O panoramă critică a poeziei româneşti din secolul al XX-lea (Editura Pontica, 2008) și cele trei volume de Poezie română actuală (Editura Pontica, 1998, 1999) sunt adevărate capete de pod pentru lumea poetică de limbă română. Tot Marin Mincu a strâns texte de referință din Avangarda românească într-o lucrare inevitabilă atunci când vrei să intri în contact cu reperele celui mai important moment al istoriei poeziei în România. Și tot criticului care a teoretizat textualismul românesc i se datorează și singura antologie care a apărut în România cu autori care au fost numiți Generația 2000.

Probabil cel mai amplu demers de sondare exclusiv critică a poeziei din ultimii 40 de ani este cel semnat de Gheorghe Grigurcu, Poezie română contemporană (Editura revistei Convorbiri Literare, 2000). Cum metoda de abordare a textului poetic pe care o folosește Gheorghe Grigurcu este de multe ori ea însăși poetică și metaforică, cele două volume pot fi citite și ca un poem critic în ordine alfabetică, dacă aceast gen ar exista.

Singura lucrare critică dedicată în întregime poeților care au debutat în mileniul XXI este semnată de Ștefania Mincu. Volumul Douămiismul românesc formulează problemele de receptare pe care critica de poezie de astăzi le are în fața textelor poetice de ultimă oră și trece în revistă volumele cu care au debutat autorii care au fost așezați la baza acestui concept.

Critici de poezie există dar autoritatea lor în acest gen s-a diminuat de la un an la altul. Unul dintre motivele acestei diminuări este lipsa unei priviri sintetice asupra poeziei scrise astăzi și un fel de neîncredere în propriile instrumente de lectură. Cu numai un deceniu în urmă, puteam să identific zonele de interes ale fiecărui critic de poezie din România. Între timp, deși Al Cistelecan, Mircea A Diaconu, Eugen Negrici au rămas autori la fel de respectabili atunci când se apleacă asupra unei cărți de poezie, demersul lor nu se mai regăsește într-o imagine completă asupra poeziei de astăzi. Un moment relevant pentru această pierdere a realității textului abordat a fost textul pe care criticul Eugen Simion l-a scris despre Fracturism. Vorbind despre două volume ale lui Marius Ianuș, criticul care a condus Academia Română greșește de fiecare dată titlurile. Atunci când un critic respectabil scrie Manifest anarhic în loc de Manifest anarhist și Ursul în container în loc de Ursul din containăr o să spuneți că este o greșeală minoră. Nici nu ar putea vreodată să spună cineva că neînțelegerea poeziei este o greșeală gravă. Este doar o eroare pe cont propriu. De alfel, mult mai consistentă este privirea pe care aceşti critici o aruncă asupra poeziei de până în anii 90 ai secolului XX. Poate la fel de relevant este faptul că abordarea poeziei a rămas o preocupare sporadică şi pentru criticii tineri. Paul Cernat, Andrei Terian, Marius Chivu, Cosmin Ciotloș ori Alexandru Matei abordează poezia în cronicile lor foarte rar şi aplicat la o singură carte ori autor. Acest lucru devine programatic pentru Costi Rogozanu ori Luminiţa Marcu. O excepție ar putea fi considerată unele texte de sfârșit de an în care criticii sunt invitați să își spună părerea asupra aparițiilor editoriale. Dar în acea situație este vizibil un alt simptom. În locul proiectelor sau al desfășurărilor de forțe din cărțile de poezie sunt oferite numai liste de nume. Ceea ce, ca o ironie a sorții asumată, facem și aici la această secțiune.

Evenimente de poezie

Oricând ar putea să devină regulat un eveniment dedicat poeziei acesta intră automat în centrul atenţiei celor interesaţi de acest gen. Acest lucru nu se întâmplă numai pentru că foarte puţine manifestări publice îşi permit să susţină în mod constant poezia cât din cauza accesului facil la informaţie pe care îl asigură internetul.

La Cluj Napoca, cafeneaua Insomnia este locul de desfăşurare de două ori pe lună al clubului de lectură Nepotu’ lui Thoreau, întâlniri moderate de Valentin Derevlean și Ștefan Manasia. Sucevenii au periodic ocazia să audă poezie şi proză la Cenaclul Zidul de Hârtie. Din 2008 membrii cenaclului sunt mai ales autori tineri care au debutat în volum sau se pregătesc să debuteze şi au adunat premii la concursuri literare naţionale la Mălini, Udeşti, Botoşani, Braşov, Bucureşti, Timişoara, Tîrgu-Jiu sau Bistriţa. Cenaclul este coordonat de Florin Dan Prodan.

Timişorenii se pot lăuda cu cel mai longeviv cenaclu românesc dintre manifestările de prim plan ale actualităţii poeziei.Cenaclul Pavel Dan a fost înfiinţat în 1958 la Casa de Cultură a Studenţilor. Este un cenaclu literar care a lansat scriitori cunoscuţi ca Daniel Vighi, Cornel Ungureanu, Viorel Marineasa, Petre Ilieşu, Marcel Tolcea, sau Eugen Bunaru. În fiecare marţi, de la ora 19.30 poetul Eugen Bunaru coordonează întâlnirile studenţilor timişoreni.

La Sângeorz-Băi de cât

eva ori pe an sunt organizate întâlnirile Formă și dialog la Muzeul de Artă Comparată. Din 2007, pe la Formă și dialog au trecut Ruxandra Cesereanu, Mihaela Ursa, Mircea Cărtărescu, Ioana Nicolae, Costantin Acosmei, Radu Vancu, Adela Greceanu,Claudiu Komartin, Teodor Dună, Florina Pîrjol, Adrian Popescu, Ion Mureșan, Ștefan Manasia, Dan Coman și Florin Partene.

În Bucureşti se întâmplă săptămânal din 2005 Poeticile cotidianului. Evenimentul gândit pentru un context de club şi-a schimbat periodic formatul astfel că în fiecare joi cei care doresc au posibilitatea să citească pentru 5 minute în faţa unui public poezia proprie sau poemele preferate, în afara dezbaterii cu scriitori publicaţi invitaţi special pentru fiecare ediţie. Claudiu Komartin a lansat în 2009, Institutul Blecher, un club de lectură care după 8 ediţii a fost aduptat de Uniunea scriitorilor astfel că din luna februarie 2010 miercuri după amiază, deopotrivă poezie şi proză sunt puse în discuţie în Sala Oglinzilor.

Cu toate că lumea literară nu a acreditat încă această zonă a creației poetice, rimele hip-hop au parte de cel mai exuberant eveniment de gen. Anual la Battle of the Doom, un eveniment adus în România de Hades Records se duelează competență și agresivitate lirică deopotrivă hip-hop-eri tineri și mai puțin tineri. În noiembrie 2008 evenimentul deja la a patra ediție.

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.