Că cinematografia îi îngăduie omului să deslușească mai limpede taina lucrurilor, iată ceva ce sare-n ochi. Dar Dumnezeul-Cinema nu va fi în stare să-mi ghicească religia, nici vreun alt idol la care mă voi fi închinând. N-ar putea dărui mai mult decât dăruiește poezia, și cine știe dacă poezia, oricât de zelos și de pătimaș ar fi iubită, este capabilă să deschidă chiar și numai o stridie fără ajutorul cuțitului, să tragă semnalul de alarmă într-un moment de panică. Întocmai poeziei, nici cinematografia nu va putea să ne elibereze de năravuri, ea ne va lăsa pradă obișnuințelor noastre, pierderii timpului; menită cum este săacționeze (în vederea cărui scop?), ea va accepta să servească – tocmai ea, arta cea mai imorală dintre toate artele – ipocrizia celor mai stupide, mai americane moravuri. Dar ea măcar va fi izbutit – după ce toate sforăriile se vor fi uzat – să ne adune la un loc în fața unei neînțelegeridintre cele mai noi și să sporească șansele a ceea ce îndeobște numim: „a trăi“.
(Benjamin Fondane, in „2 x 2“, 1928, Traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc și Mihai Șora)
Duminică, 22 aprilie 2012, de la ora 18, la Clubul Țăranului (Muzeul Țăranului Român din București), va avea loc proiecția documentarului „Benjamin Fondane“, realizat de Ana Simon. Evenimentul este prilejuit de Festivalul Filmului Evreiesc de la București, aflat la cea de-a doua ediție anunţă fondane.net.
În prima parte a întâlnirii, Paul Ghițiu, Luiza Palanciuc, Mihai Șora și realizatoarea documentarului vor dezbate atât dimensiunea originală a operei cinematografice a lui Benjamin Fondane, cât și aspecte concrete ale receptării acesteia, natura experienței artistice în cultura valorizată de raționalitatea triumfantă a anilor ’30.
Filmul Anei Simon restituie deplasările lui B. Fundoianu/Benjamin Fondane, un om chinuit de mari întrebări existențiale. Documentarul mizează pe autenticitatea surselor și a locurilor decisive din biografia autorului de origine română. Se urmărește drumul eroului pornit din Moldova natală, „paradis al neurasteniei“, cum o numește Cioran, până în Parisul cu irezistibilele sale atracții culturale, de care a fost sedus poetul emigrant. Sunt redescoperite peisajele bucovinene descrise cu melancolie și ironie în poemele din Priveliști, dar și străzile pariziene care vor deveni decorul Cine-poemelor.
Fotografia lui Fondane cu o cameră de filmat în mână devine laitmotivul vizual care leagă secvențele între ele. Fără să urmărească efecte spectaculoase în sine, filmul reușește momente de bravură ca, de pildă, episodul argentinian unde este evocată realizarea lungmetrajului Tararira. Fotografiile de la filmare și din film sunt cadențate foarte inspirat în ritm de tango, sugerând culoarea locală, ca și atmosfera ludică a peliculei.
Realizatoarea elvețiană de origine română Ana Simon a regizat numeroase documentare inspirate din universul artelor, dintre care merită amintite Les Simon(despre dinastia actoricească întemeiată de Michel Simon), Portretul pictorului Venturelle, Evocarea poetului Herrera, Mica vânzătoare de lămpi, Geneva lui Borges (unde comentariul este rostit de buna ei prietenă Jeanne Moreau), Muzele adormite sau Triptic, o coproducție româno-elvețiană despre trei muzicieni români de excepție – Constantin Brăiloiu, Clara Haskil și Dinu Lipatti.
Parteneri : Institutul Fondane, Institutul Cultural Român