Poezia şi libertatea formelor ei fixe (din Poesis International nr.6)

(numarul 6 al revistei Poesis International a gazduit ancheta “Libertatea formelor fixe” care pentru care au raspuns la intrebarile revistei atat poeti cunoscuti din toate generatiile cat si cativa dintre cei mai surpinzatori artisti ai cuvantului rostit in varianta hip-hop romaneasca. Cum raspunsurile lor sunt foarte consistente, ancheta se constituie intr-un ghid al formei fixe in poezia contemporana romaneasca. De la rima la fineturi tehnice, nimic nu este strain autorilor invitati la ancheta noastra. Veti regasi mai jos raspunsurile oferite de Şerban Foarţă, Chris Tanasescu, Gabriel H. Decuble, Florin Dumitrescu, Cedry2k, Norzeatic si raku)

Din când în când se aude propoziţia „dar poezia fără rimă nu e poezie”. Totuşi este normal ca impresia cea mai răspândită despre poezie să rămână legată de un element pe cât de intens distinctiv, pe atât de depăşit. Chiar şi fără să facem din regulile clasice dogme contemporane, putem să descoperim chiar şi acum poeţi care ţin să îşi construiască textele după rigorile unui ritm sau al rimei.

Ca de obicei, o bună parte a creativităţii poetice se petrece în afara a ceea ce majoritatea consideră poezie, de cele mai multe ori fiind vorba despre texte care nu sunt popularizate în scris ci cântate.

În realitate, însă, foarte greu poţi să găseşti chiar şi un singur poet influent care să fi scris folosind forme care în momentul în care el a creat să fi fost considerate culte pentru limba în care scria. Dimpotrivă, aproape fiecare mare moment al poezie a părut îndoielnic şi chiar scandalos vremii lui.

Ceea ce nu se vede privind în istoria literaturii este suspiciunea pe care a trezit-o la publicare aproape fiecare moment reţinut ca relevant pentru tot ce s-a întâmplat ulterior. De aceea, în prezentarea de faţă miza pe care ne-am propus-o este creativitatea.

Poeţii pe care i-am ales pentru a răspunde anchetei noastre nu au cum să fie toţi cei care scriu folosind repere clasice (rime, ritm) ale poeziei. Uneori, nici măcar ei nu sunt conştienţi că pun la treabă o întreagă tradiţie poetică prin formulările pe care le aleg. Majoritatea autorilor pe care îi veţi citi mai jos au colaborat cu muzicieni. Şerban Foarţă este o legendă pentru fanii trupei Phoenix de când a semnat o parte din versurile celebre ale acestei trupe. Florin Dumitrescu reprezintă o serie nouă de autori ale căror texte au fost făcute celebre de prezentări muzicale. Orice refren aţi alege de la trupa Sarmalele reci, sunt semnate de invitatul nostru. Gabriel H Decuble şi Octavian Soviany, pe cât de diferiţi sunt în textele pe care le scriu, pe atât de apropiaţi sunt în demersul de reformulare a regulilor şi a reperelor din poezia clasică.

Faptul că versurile interpreţilor de hip-hop sunt trecute cu vederea atunci când se vorbeşte despre poezie nu are de ce să surprindă. Însă celor care se încăpăţânează să creadă că problema ţine de faptul că piesele rap şi cultura hip-hop nu sunt specifice limbii române trebuie să le amintim că nici sonetul nu era specific limbii române înainte ca Iancu Văcărescu sau Gheorghe Asachi să folosească forma poetică impusă de clasicismul italian. De aceea, din prezentarea de faţă nu puteau să lipsească răspunsurile câtorva autori de poezie hip-hop, una din zonele cele mai vii ale creativităţii lingvistice de azi.

Până şi rigorile diferitelor poetici clasice ajung să se definească mai degrabă drept repere de compoziţie şi lectură decât reguli de construcţie. Citește în continuare Poezia şi libertatea formelor ei fixe (din Poesis International nr.6)